Rupe,rupe,rupe...

Niciodata nu mi-a fost mai bine single. Mai ales cand ma gandesc ce n-am pierdut. Chiar nu am pierdut nimic. Doar am scapat de o povara de care nici nu-mi dadeam seama ca ma tragea in jos,jos,jos... . Sa traiesti mult timp alaturi de o persoana si sa nu iti dai seama cate parti negative are, cat de mult te dezavantajeaza prezenta ei in viata ta: e ceva specific omenesc. Mi-a trebuit putin curaj ca sa-i rup filmul in fata. Un lucru e sigur: din acel moment m-am simtit libera, ca o haina alba ce tocmai a iesit din masina de spalat fara nicio pata. Si cum trecea timpul, cum imi crestea orgoliul. Si fix cand m-a bagat in seama l-am varsat pe el cu totul. Am vomat amintirile si am tras apa. Sa se duca si sa nu se mai intoarca! "Aveam in comun doar faptul ca nu aveam nimic in comun". Totul in jurul meu miroase a bucurie, liniste sufleteasca, dorinta de ceva nou, care stiu ca va veni. Soarele meu rasare si noaptea, cand nicio stea nu se vede pe cerul destinului. Si mi-as dori sa il vada toata lumea odata cu mine :)
Am o viata in fata, probleme adevarate de rezolvat, teluri de atins. Tu ma tineai in loc. Ce bine! In sfarsit am revenit la vechiul eu. Jocul s-a terminat papuse! Iar eu l-am castigat. Mi-am pus din nou coroana, am urcat in trasura vietii si am de gand sa ma uit pe geam tot drumul, sa am pe fundal muzica ideala si in minte ideea ca nu voi mai intoarce niciodata la acel palat intunecat. Ma indrept spre capat de curcubeu si sunt curioasa ce voi gasi...