Salvamar?

Zile trec, zile vin, iar timpul ma omoara
Plecarea ta stupida a inceput sa doara...


"Traim. Intr-o lume mecanizata. O lume in care nu mai avem timp pentru noi."
Traim? Sau fiecare zi din viata noastra este un ciclu continuu: dorm, ma trezesc, muncesc si iar dorm? Zambim doar pentru ca trebuie si poate pentru ca e gratis. Lume mecanizata? Suntem roboti? Esti robot? Eu nu sunt robot. Sunt? Nu este posibil... Nu suntem. Si totusi ne comportam ca unii. Vedem aceleasi expresii in fiecare dimineata in transportul in comun, expresii lipsite de... de ceva. De ce? Ma rog. Si ajungem si la munca/scoala. Si acolo aceeasi monotonie plutitoare. "Cineva sa ma scoata de aici, va rog!" Si vrei sa se intample ceva. Si uneori se intampla! Sau poate nu...
Dragilor, doar noi ne putem modela viata. Stiu ca suntem generatia iPad, iPhone, iShitonyoutoo. Am uitat cum se traieste. Am uitat cum sa ne gandim la lucrurile bune din viata noastra. Si daca nu sunt, sa ne gandim sa le facem. Te doare inima cand te gandesti ce eram noi oamenii acum 50 de ani si ce suntem acum. A, da! Probabil nu mai avem inima. Sau poate e la fel de mecanizata ca si creierul nostru. Generatie de relatii din interes si divorturi anual. Mai avem vreo sansa? Un colac de salvare? SALVAMAR? Nu mai sta sa te uiti la noi si ajuta-ne! Ne scufundam... Please...Pleas...Ple...P...