Stropi de ploaie

"Din tarana venim, in tarana ajungem"

  Aceste vorbe au baut Redbull si zboara prin mintea mea de cateva zile incoace. O groaza de momente melancolice si intrebari despre viata; da... cu totii am avut cel putin o data aceasta stare. Numai cand te gandesti ca toate persoanele apropiate se duc una dupa alta "intr-un loc mai bun" si tu ramai singur in final. Cam asa ar trebui sa arate o viata normala, traita pana tarziu. Ne uitam la bunicii nostri, la cate persoane dragi au pierdut si cat de mult i-au zidit acele pierderi. Cate lacrimi! Cata durere! Aceea este suferinta adevarata, pe care nu toti o pot indura. Respect pentru tot batraneii care stiu ce este acest vis care pare ca nu se mai termina, dar care stiu ca melodia de la finalul lui este cantata de tarana aruncata, de drumul luminat si de oameni dragi care sunt langa tine pana-n ultima clipa.
  Ma gandesc oare daca strabunicii, stra-strabunicii, stra-stra-strabunicii sunt mandrii de mine si daca se asteptau ca asa va fi viitorul urmasilor lor. La ce generatii s-au nascut dupa 95' , multi cred ca s-ar rasuci in mormant daca ar stii ce fac mostenitorii genelor lor. Foarte trista schimbarea radicala a mentalitatii de la secol ul XX la secolul XXI. Si ca tot vorbim de generatii trecute, m-a tras de maneca gandul sa caut prin albume mai vechi poze... Si am gasit una cu frumosii mei strabunici, in tineretea lor; moment in care am zambit larg gandidu-ma ca fara deciziile lor, eu nu as mai fi aici imprastiind stropi de ploaie printre aceste randuri.

Rezervari de zambete

Mi-as dori sa intalnesc in fiecare zi cate o persoana care sa-mi aduca in coltul gurii macar un zambet grabit. Fie ca e vorba de o persoana pe care n-am mai vazut-o de ani buni, fie ca e baiatul dragut din metrou care imi face ochi dulci, fie ca e un cuplu de batranei care imi inspira dragoste adevarata etc. Stai! Mi-as dori? Nu, nu mi-as dori. De ce mi-as dori ceva ce am deja? Un zambet poate fi adus de oricine, nu numai de persoana iubita. Asa ca, casca bine ochii in jur si nu mai gandi pesimist. Poti intalni rezervari de zambete si sa treci pe langa ele, sa uiti ca ai sunat la El sa ti le pastreze pentru momente banale sau chiar triste. 

Nu mai e mult si vine primavara, anotimpul meu preferat. Natura si oamenii imi par din ce in ce mai optimisti. Odata cu vremea se incalzesc si sufletele lor, parca gata-gata sa isi puna masca neagra, planul in aplicare si sa iti fure un suras mut de fericire. Acest anotimp merita trait in totalitate printre magica natura, in locuri unde omul nu poate interveni cu nimic. 

Minunat! Ia-ti o limonada, un sezlong si toate gandurile negative si haide sa petrecem cateva clipe detasati de tehnologie si urbanism. Si sa mergem langa acea trestie cosmica, sa zambim o eternitate imaginara fara sa ne mai trezim.

Rupe,rupe,rupe...

Niciodata nu mi-a fost mai bine single. Mai ales cand ma gandesc ce n-am pierdut. Chiar nu am pierdut nimic. Doar am scapat de o povara de care nici nu-mi dadeam seama ca ma tragea in jos,jos,jos... . Sa traiesti mult timp alaturi de o persoana si sa nu iti dai seama cate parti negative are, cat de mult te dezavantajeaza prezenta ei in viata ta: e ceva specific omenesc. Mi-a trebuit putin curaj ca sa-i rup filmul in fata. Un lucru e sigur: din acel moment m-am simtit libera, ca o haina alba ce tocmai a iesit din masina de spalat fara nicio pata. Si cum trecea timpul, cum imi crestea orgoliul. Si fix cand m-a bagat in seama l-am varsat pe el cu totul. Am vomat amintirile si am tras apa. Sa se duca si sa nu se mai intoarca! "Aveam in comun doar faptul ca nu aveam nimic in comun". Totul in jurul meu miroase a bucurie, liniste sufleteasca, dorinta de ceva nou, care stiu ca va veni. Soarele meu rasare si noaptea, cand nicio stea nu se vede pe cerul destinului. Si mi-as dori sa il vada toata lumea odata cu mine :)
Am o viata in fata, probleme adevarate de rezolvat, teluri de atins. Tu ma tineai in loc. Ce bine! In sfarsit am revenit la vechiul eu. Jocul s-a terminat papuse! Iar eu l-am castigat. Mi-am pus din nou coroana, am urcat in trasura vietii si am de gand sa ma uit pe geam tot drumul, sa am pe fundal muzica ideala si in minte ideea ca nu voi mai intoarce niciodata la acel palat intunecat. Ma indrept spre capat de curcubeu si sunt curioasa ce voi gasi...